Instabilităţile umărului

Articulaţia umărului include humerusul şi o cavitate pe omoplat, numită glenă. Glena este înconjurată de un fibro-cartilaj, care măreşte suprafaţa de contact între ea şi humerus, care se numeşte burelet.

Umărul este articulaţia corpului care se luxează cel mai uşor. O luxaţie corespunde „dislocării” articulaţiei.

Prima luxaţie poate surveni în cazul unui accident violent (sport, moto….) sau ca urmare a unei căderi.

În cazul unui accident, dislocându-se, extremitatea smulge o parte a bureletului (a peretelui anterior al umărului) şi detaşează capsula în mod normal fixată pe os.

Absenţa frecventă a cicatrizării acestor leziuni favorizează recidivele, adică instabilitatea. Cu cât prima luxaţie intervine mai devreme, cu atât mai ridicat este riscul de recidivă. De exemplu, atunci când prima luxaţie survine la 20 de ani, în mod statistic riscul de recidivă este de 80%, după 50 de ani recidivele sunt mai rare, sub 10%. Traumatismul de la originea unei luxaţii este din ce în ce mai puţin important de-a lungul recidivelor, uneori chiar cu luxaţii în timpul  somnului.

Figura 1 extremitatea humerusului se luxează înainte!

Pacienţii se pot plânge de episoade de sub-luxaţii.

Aceste sub-luxaţii se repun la loc spontan la capătul câtorva secunde, însă umărul rămâne instabil şi mai ales dureros.

Această durere se poate manifesta uneori ca o teamă de anumite poziţii, mai ales în momentul aruncării unui obiect sau a armării braţului (de exemplu, serviciul la tenis, dormitul cu mâinile la spatele capului, etc).

Pacientul are impresia că umărul urmează să se dezloce.

Radiografia este primul examen ce trebui realizat pentru a exclude eventualele fracturi.

Examinarea care ne dă cele mai bune informaţii  este artroscanerul. Injectarea unei substanţe de contrast radiologică în articulaţie arată faptul că, capsula s-a detaşat de la extremitatea omoplatului. Aceasta trebuie reataşată.

Încărcarea diaporamei

Reeducarea

Ea demarează a doua zi după intervenţie. Aceasta se face conform unei scheme care va fi dată pacientului înainte de plecarea sa şi va servi drept bază pentru urmările reeducării. (a se vedea planul de reeducare încărcat pe site).

Care sunt posibilele complicaţii ?

  • Recidiva : procentajul de recidivă variază între 3 şi 6% pentru tehnicile artroscopice.
  • Algodistrofia este o reacţie imprevizibilă de natură necunoscută şi care după o etapă inflamatorie conduce la fenomene de rigiditate apropiate de capsulita retractilă.
  • O capsulită retractilă sau „umărul îngheţat” este foarte rar, însă posibil. Este vorba despre o redoare de umăr care se poate întinde pe mai multe luni. Recuperarea se face în mai multe luni, după zeci de şedinţe de kinetoterapie.
  • Este posibil un hematom.
  • Infecţia post-operatorie se stăpâneşte destul de uşor atunci când diagnosticul este precoce (dureri pulsatile, umflare şi roşeaţă mare). Întotdeauna este posibilă o reintervenţie. Infecţiile după artroscopie sunt rare.
2018 - DuncaSKS. All Rights Reserved.