Repararea rotatorilor

I- Definiţie

Rotatorii respectă unirea mai multor tendoane, care releagă muşchii umărului de capul humerusului. Aceşti muşchi asigură stabilitatea articulaţiei umărului şi permit braţului să se întoarcă spre interior sau spre exterior. Este vorba despre terminaţia tendinoasă comună a patru muşchi: sub-scapular (care se afla înainte), supra-epinal şi sub-epinal (care se găsesc deasupra) şi micul rotund (care se găseşte către în spate).

Toate aceste tendoane releagă aşadar omoplatul la capul humerusului.
.IV- Diagnostic clar

Pacientul este primit la consult, vor fi efectuate mai multe teste  pentru a identifica locul unde tendonul este lezat. Plecând de la leziunea tendinoasă, tendonul bicepsului, acest rotator poate fi inflamat, iritat şi poate cauza dureri suplimentare.

Pentru confirmarea diagnosticului, chirurgul va cere să efectuaţi examinări suplimentare, cel mai adesea un artroscaner al umărului. Este vorba despre o examinare scanner clasică, articulaţia umărului este umplută cu o substanţă de contrast, injectarea se va face chiar de radiolog. O imagistică prin rezonanţă magnetică sau o artro-rezonanţă magnetică pot de asemenea contribui la diagnosticare.

Însă, prima examinare care trebuie efectuată la cercetarea unei leziuni a rotatorilor este ecografia umărului, în funcţie de rezultatul reţinut  se oferă indicaţia pentru un artroscaner sau un IRM

 

V- Tratament

Atunci când este vorba despre o ruptură post-traumatică la o persoană tânără, indicarea pentru o reparaţie chirurgicală nu mai pune nici un dubiu. Numai recuperarea chirurgicală poate permite o recuperare completă a forţei la nivelul umărului. Când este vorba despre o leziune survenită pe o tendinopatie de uzură, se poate încerca o tratare conservatorie cu şedinţe de kinetoterapie combinate cu infiltraţii. Dacă după 3 – 6 luni, durerile sunt încă prezente şi jenează în mişcări în fiecare zi, vă va fi propusă intervenţia chirurgicală.

Chiar la persoanele în vârstă unde o recuperare completă ar putea fi în mod dificil realizată, se propune o recuperare parţială, care poate îndepărta durerile nocturne fără ca totuşi să aducă vreo îmbunătăţire în planul funcţionalităţii umărului. Recuperarea chirurgicală trebuie prevăzută în săptămânile care urmează traumatismului.

VII- După intervenţie

Într-o primă  etapă, umărul va rămâne imobilizat într-o eşarfă sau cu o atelă a umărului permiţând vindecarea tendonului reparat. Aceasta atelă trebuie menţinută timp de patru săptămâni. Şedinţele de kinetoterapie încep a doua zi după intervenţie, însă într-o primă fază singurele exerciţii care sunt autorizare sunt cele cu mobilizare pasivă, când pacientul nu-şi contractă muşchii pentru a face să mişte umărul, ****** este cel care mişcă articulaţia operată  (mobilizare pasivă). Se sugerează să nu se îndepărteze atela timp de patru săptămâni, în afara realizării toaletei, când braţul trebuie menţinut. Numai după patru sau şase săptămâni, atunci când vindecarea tendinoasă este avansată, putem începe mobilizarea activă şi exerciţiile de redresare musculară. La trei luni, pacientul trebuie să fie capabil să ridice aproximativ două kilograme deasupra capului. Exerciţiile de redresare musculară vor trebui urmate până la recuperarea completă, care intervine de obicei la aproximativ şase luni după intervenţie, atunci când pacientul îşi regăseşte 80% din forţa pe care o avea înainte.

Reeducarea va putea fi efectuată conform unei scheme care vă va fi dată la ieşirea din spital, schema poate fi găsită pe acest site internet.

VIII- Posibile complicaţii

Hematomul : se resoarbe rapid.
Redoare sau durere a umărului: Ea încetează progresiv după şedinţe de kinetoterapie bine controlate (după o recuperare a rotatorilor: sunt necesare 60 – 90 şedinţe de kinetoterapie)
Infecţie la nivelul inciziei: e o complicaţie foarte rară.
Algodistrofie : Complicaţie rară.

IX- Întrebări diverse

Durata spitalizării este de aproximativ 48 de ore. Pacientul este revăzut de chirurg la aproximativ două săptămâni după ieşirea din spital. Sutura chirurgicală este deseori efectuată cu un fir resorbabil, care se îndepărtează singur sau pe care îl puteţi îndepărta uşor la două săptămâni după intervenţie frecând cu un produs dezinfectant.

II- Leziuni şi cauze ale leziunilor

O ruptură a rotatorilor poate fi cauzată de mai mulţi factori (cădere, uzură, mişcare forţată, luxaţia umărului). Leziunile rotatorilor care intervin pe un tendon uzat se întâlnesc mai des după patruzeci de ani, în timp ce cei mai mulţi din tineri au rupturi post-traumatice sau legate de o activitate sportivă. Humerusul.

III- Simptomatologie

În cazul căderii, pacienţii descriu faptul că au auzit o trosnitură şi că de atunci nu mai reuşesc să ridice braţul. Uneori ruptura intervine progresiv mai ales la persoanele cu uzuri ale rotatorilor. Dificultăţile legate de folosirea braţului se instalează progresiv. În funcţie de întinderea acestei rupturi, pacientului îi este din ce în ce mai dificil să ridice braţul, el prezintă o durere la nivelul umărului care iradiază deseori către cot şi cel mai des nu poate îndepărta braţul de corp peste treizeci de grade. Cu timpul se instalează o pierdere a forţei, cu atrofierea muşchiului atins, deci fibrele musculare se transformă în grăsime (degenerescenţă grăsime). Motivul pentru care, dacă reparaţia tendinoasă se realizează prea târziu, recuperarea funcţională a acestor muşchi dă mai puţine rezultate şi pacientul păstrează o diminuare semnificativă a forţei musculare.

VI- Intervenţie

O intervenţie chirurgicală la nivelul rotatorilor constă în:

– îndepărtarea fragmentelor deteriorate ale tendonului sau a straturilor tisulare ( ) care acoperă tendonul, ceea ce numim debridare,

– Mărirea spaţiului sau a tendonului muşchiului alunecat efectuând o abraziune a părţii inferioare a părţii care acoperă umărul (decompresie sub-acromială)

– Reinserarea tendoanelor smulse pe capul humeral.

– Fixarea într-o nouă poziţie  a unuia din tendoanele bicepsului, care se găseşte în articulaţia umărului (tenodeză de-a lungul porţiunii bicepsului)

Această chirurgie complexă era realizată acum câţiva ani pe cale deschisă cu incizii  situate pe partea anterioară a umărului. De câţiva ani aceste gesturi chirurgicale sunt din ce în ce mai des folosite pe cale artroscopică. În cadrul unei artroscopii, se efectuează trei sau patru incizii: una pentru introducerea camerei în interiorul articulaţiei umărului, celelalte servesc la introducerea instrumentelor. Articulaţia umărului se umple cu apă. Dacă o astfel de intervenţie artroscopică vă este propusă pentru umăr, atunci trebuie să respectaţi anumite consemne. Veţi fi spitalizat uneori în ajunul intervenţiei sau chiar dimineaţa, însă nu trebuie să nu mancaţi cel puţin şase ore înaintea intervenţiei chirurgicale. Intervenţia chirurgicală se derulează deseori în timpul unei zile de spitalizare, aceasta se efectuează sub anestezie generală. Cel mai adesea, gestul chirurgical este efectuat pe cale artroscopică (conform capitolului descriptiv al artroscopiei), însă uneori importanţa jenelor sau întinderea leziunilor ne obligă să efectuăm o incizie un pic mai mare  (mini open surgery).

Avantajele chirurgiei efectuate prin artroscopie sunt bine cunoscute:

  • Incizie mică,
  • Mai puţine leziuni la nivelul muşchilor umărului (deltoidul).
  • Mai puţină durere după gestul chirurgical.
    Recuperarea pentru sutură ia mai mult sau mai puţin aceeaşi perioadă ca în cazul chirurgiei deschise, pentru că timpul necesar ca un tendon să se vindece este întotdeauna acelaşi. Din contră, pacientul este mai repede liniştit.

Pentru fixarea tendonului pe os, noi folosim fixaţii care sunt deseori bio-resorbabile.

Nu are loc o a doua intervenţie chirurgicală pentru îndepărtarea acestor implanturi, ele se resorb progresiv după câţiva ani.

Perceperea unei recuperări a rotatorilor (tehnica artroscopică).

2018 - DuncaSKS. All Rights Reserved.